Comentarii

Chinezii vor sa cumpere lumea

5.10.2009 10:23

Chinezii vor să cumpere lumea

De MARIA KRUCZKOWSKA

GAZETA WYBORCZA (Polonia), 1 octombrie 2009 - Străinii care merg în Africa s-au obişnuit ca, la vederea lor, copiii negri să ţipe ,,Hello Mista" sau ,,Monsieur, Mensieur". Dar, în capitala Kongo Brazzaville, echipa de reporteri francezi a fost salutată cu ţipetele ,,Ni hao, ni hao" (în chineză: bună ziua).

Astăzi, pentru copiii congolezi un străin înseamnă chinez, pentru că, în ultimii ani, China este tot mai prezentă în Africa. Chinezii caută acolo materii prime şi pieţe de desfacere. În Africa se ridică cartiere chinezeşti, restaurante şi magazine mari. În ele locuiesc aproape un milion de chinezi, oameni de afaceri, specialişti şi muncitori. Pentru ei, continentul despre care pînă nu demult nu ştiau nimic constituie o şansă a vieţii.
Ofensiva diplomatică deschide drumul expansiunii economice. Delegaţiile din China vizitează noi capitale africane cu contracte şi credite. Începînd din anul 2006, liderul chinez Hu Jintao a făcut 15 astfel de vizite. Imediat după diplomaţi, apar constructorii chinezi şi concernele petroliere.
În Africa, China ia locul Occidentului, care, descurajat de corupţia africană, de sărăcie şi epidemii, se retrage din Continentul Negru. În zonele mai periculoase, oamenii de afaceri occidentali se tem să meargă. Pînă nu demult, Africa părea o gaură neagră pe harta lumii. De cînd se interesează de ea China, s-a aprins speranţa. ,,Dumnezeu să-i binecuvînteze pe chinezi" - spune un diplomat american de rang înalt din Brazzaville. ,,Le construiesc drumuri şi poduri şi, sincer vorbind, noi nu sîntem în stare de acest lucru. Nu putem decît să-i învăţăm să vorbească engleza şi să ducem acolo puţină tehnologie de-a noastră".
Expansiunea chineză în Africa nu a început de mult timp. A început după summit-ul Africa-China de la Beijing, din anul 2006. În capitala Chinei au venit cu acea ocazie 45 de lideri africani. Au plecat de acolo cu acorduri, printre altele, pentru construirea unor linii de expres în Nigeria, a unei reţele telefonice pentru un sat din Ghana şi a unui combinat de aluminiu în Egipt. Desigur că o parte a ajutorului chinez a ajuns în buzunarele guvernanţilor, dar a revigorat relaţiile comerciale. Schimburile reciproce au depăşit deja 100 miliarde de dolari. Nu totul este perfect. În unele ţări au loc proteste împotriva chinezilor, uneori muncitorii africani ai firmelor chineze se plîng că sînt exploataţi. Dar, graţie Chinei, creşte şi în Occident interesul pentru Africa. Iar guvernele africane învaţă să profite de pe urma rivalităţii dintre China şi Occident.
Chinezii sînt prezenţi în Africa pentru comerţ, nu propun acolo ideologie sau sistem de valori. Cu un cinism negustoresc, fac afaceri cu fiecare, chiar cu regimuri ca cel din Sudan, boicotat de Occident pentru epurări etnice la Darfur, unde a murit un sfert de milion de oameni. Nu contează altceva decît interesele Chinei.
Iar interesele Chinei înseamnă astăzi toată lumea. Au rezerve valutare uriaşe, evaluate la 2 bilioane dolari, şi acum îi schimbă pe materii prime, de care au nevoie pentru propria lor economie. Beijingul face în plus eforturi pentru a nu fi prea mult dependent de o singură sursă de furnizare şi caută contractanţi peste tot unde poate. Profită de perioada de criză, pentru a prelua zăcămintele mondiale de petrol şi gaz. CNPC, cel mai mare concern petrolier chinez, a cheltuit în acest an pentru acest scop 46 miliarde de dolari, iar alte 30 miliarde de dolari a obţinut de la putere pentru alte achiziţii.
Nu este zi ca de la aeroportul internaţional din Beijing să nu plece o delegaţie chineză. La Teheran, chinezii au construit metroul şi au semnat acum cîţiva ani contractul secolului la petrol şi gaze în valoare de 100 miliarde de dolari. Acest contract le garantează, printre altele, furnizări mari de gaz lichid. Din cauza foamei chineze de materii prime, Occidentului îi este greu să izoleze Teheranul la ONU. Se află deja în avant-terenul Americii. Preşedintele de stînga al Venezuelei, Hugo Chavez, a semnat la Beijing un contract pentru extracţia împreună a petrolului din delta rîului Orinoco. În următorii trei ani, China va investi acolo 16 miliarde de dolari. Toamna trecută, concernul chinez PetroChina a cumpărat 60% din acţiuni la două mari societăţi petroliere canadiene. Societăţile australiene miniere au primit în acest an o serie de oferte din China, care sînt interesate de zăcămintele lor de fier, cărbune şi metale rare. Ofensiva chineză trezeşte teamă în lumea occidentală. Acum trei ani, chinezii nu au reuşit să cumpere UNOCAL, al nouălea concern petrolier american ca mărime, care, în cele din urmă, a revenit concernului Chevron. Acum un an, Australia s-a opus vînzării către China a concernului minier Rio Tinto, al doilea ca mărime în lume. În ambele cazuri a fost vorba de securitatea naţională, pentru că ofertele veneau de la concerne chinezeşti de stat. Iar intenţiile guvernului chinez nu le ştie nimeni.

 

Copyright Tricolorul

Alte comentarii